Tânăr

Uneori, în zile rare, un nor luminos stă deasupra înserării, ca și când ar fi un vârf de munte. Ca și când lumea întreagă s-ar putea înțelege prin el. Și poate că unii chiar o înțeleg atunci; doar că înțelegerea e vremelnică. Norul se va risipi, iar dimineața nu-l va mai afla.

Asta e când ești tânăr și înalți castele de fum; dac-ar fi fost de nisip, ai mai fi putut găsi nisipul pe pământ. Dar castelele de fum se pot înălța spre cer, mai ușoare ca aerul, acolo unde cugetul și simțirea sunt una. Vremelnic. Și, mai târziu, nu mai știi ce minune a fost. Știi doar că a fost.

Advertisements

%d bloggers like this: