Speranța

Pe străzi abia înnoptate, undeva în suflul ierbii de pe marginea drumului, nu s-a stins încă ultima rază a zilei. Se aprind felinarele pentru cei care trec și vor trece până dimineața, oricine ar fi ei. Trec și eu pe stradă, adâncind-o încă puțin cu greutatea mea. Drumul e verde și trec printre flori; înflorite ca niște semne pe care n-am putut niciodată să le citesc fără să mă bâlbâi la fiecare silabă. Fiecare primăvară mă lasă corigent la citire. Ridic din umeri. Ce mai e pe lumea asta? Război, taică. Război. Nu găsesc alt cuvânt. Și e doar aprilie, mai e până la ”Noaptea de mai” a lui Macedonski. Dar liliacul…

”Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.”

liliac

Advertisements

4 Responses to “Speranța”

  1. mutareainplic Says:

    Mi-a plăcut mult textul, este inspirat și el, și fotografia. Cum de înflorește direct spre neguri, cum de e lumină doar acolo unde a înflorit?!

    Liked by 3 people

  2. Poteci de dor Says:

    Nutrim speranțe în funcție de anotimpuri…

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: