Mama

M-am rătăcit atunci în pădure,
eram atât de nou
pe-acolo. Am început
să alerg plângând
pe poteca neștiută;
iar în potecă am întâlnit-o
chiar pe Mama.

Și ce mai e de zis, m-a luat în brațe,
i-am lăsat în palme pumnii plini
cu flori de pădure.
Și-am început să alerg
râzând în poiana lină.

Advertisements

%d bloggers like this: