Lumea cărților

Tovarășul meu de călătorie era un om tânăr și foarte obosit. Părea să se odihnească într-o poziție stranie, cu spatele drept, dar nerezemat de spătar, iar picioarele încrucișate sub banchetă. Pe chipul pământiu, deasupra cearcănelor, ochii negri priveau într-o direcție nedefinită. De când intrasem și eu în compartiment, cred că nu s-a uitat spre niciun obiect dinăuntrul ori din afara trenului. Perdeaua de culoare închisă îi acoperea partea de geam.

Cât despre mine, nu puteam să nu admir peisajul maiestuos și sălbatic al muntelui; trenul intrase în defileu și, de la un tunel la altul, se iveau fugar stânci întunecate, crâmpeie de păduri, prăpăstii și cascade. La un moment dat, când trenul a încetinit la o curbă, n-am putut să-mi opresc un strigăt de uimire.
-Un cerb! i-am explicat tovarășului de compartiment. Acolo, se mai vede încă…
-N-am văzut niciodată un cerb, răspunse el, fără să privească spre geam.
-Puteați să-l vedeți acum, am observat eu, oarecum intrigat.
-Nu mi-am propus.
-Nici eu nu mi-am propus… dar l-am văzut.
-Nu sunt prea oportunist în viață, zise omul.

Și tăcurăm amândoi.
Se însera și -în scurtă vreme- n-am mai putut să văd nimic pe geam. Mă pregăteam să-mi scot din bagaj vreo carte de citit, când necunoscutul își îndreptă brusc privirea spre mine și zise:
-Nu sunt prea atent la ceea ce mi se întâmplă. Lumea mea este lumea cărților.
L-am privit și eu.
-Și… ce citiți acum?
-Nimic. Le-am citit pe toate deja, răspunse.
-Atunci ce vă rămâne de făcut? am zâmbit eu.
-Nimic.
-Poate totuși vă uitați pe geam. Cărțile noi se scriu din întâmplări noi, nu?
-Uneori întâmplările care par noi sunt scoase tot din cărți. Poți scoate din cărți și personaje.
-Depinde la ce vă referiți.
-Să zicem că un om -un om viu- își propune să nu mai vorbească nimic despre un anume personaj; ca și când l-ar transforma în tabu. Având grijă să nu vorbească despre el, se gândește totuși la el, dar în afara verbalizării. Iar în afara verbalizării e doar realitatea. Personajul iese din cuvinte și intră în lumea reală. Așa am apărut pe lume și eu.

Am tăcut amândoi din nou; o tăcere mai lungă, de data asta. Apoi eu am adormit; poate și el. Când m-am trezit, dispăruse din compartiment.
Ciudat om; sau personaj. Să fi avut dreptate în ce spunea? Dacă era un personaj scos dintr-o carte, cu siguranță nu l-am scos eu. Nu l-am întâlnit în niciuna din lecturile mele.

Advertisements

2 Responses to “Lumea cărților”

  1. ecaleopi Says:

    …dar a ajuns să îl lecturăm noi… Adevenit un personaj!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: