La masa de piatră

Am stat cândva la masă cu însuși Sfarmă-Piatră. Mâncarea -trebuie zis- arăta foarte bine, însă toate bucatele erau de piatră (la fel ca masa). În mijlocul unui nor de pulbere, Sfarmă-Piatră înfuleca precum un căpcăun, trosnind în dinți rocile apetisante. Eu, firește, n-am putut să mă ating de nimic; cu multă amabilitate, uriașul mi-a stors niște suc de piatră în pahar, dintr-o gemă dură, cu aspect de portocală. La sfârșit, după obiceiul francez, Sfarmă-Piatră s-a tratat cu niște brânză (de piatră, desigur). Nici brânză nu am putut să gust, dar am păstrat din ea ca suvenir o bucățică subțire de cașcaval, maturat în inima pământului. Am pus-o la păstrare într-un caiet vechi, cu filele nescrise. Din când în când mă întreb cum ar fi dacă aș putea să mușc din ea, ori să scriu ceva în caiet. Niciodată nu reușesc asta; dar -și așa- primăvara tot vine.

Advertisements

6 Responses to “La masa de piatră”

  1. cristinamonicamoldoveanu Says:

    Trebuie să fi fost goraznic, îmi pare bine că ați rueșit să vă păstrați calmul și amintirile. Eu nu mi-aș fi dorit așa o masă. Așa este, primăvara a venit. Vă doresc echinocțiu ușor.

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Sfarmă-Piatră, ca orice om dintr-o bucată, pune și el pe masă ce are; dacă invitatul nu poate consuma nimic, treaba lui. La această chestie n-am făcut niciodată mofturi 🙂

      Echinocțiul de primăvară este mereu un prilej de bucurie pentru mine. Uneori regret că nu eu aduc primăvara :), dar asta e.

      Liked by 2 people

      • cristinamonicamoldoveanu Says:

        Cred că primăvara nu e adusă de nimeni, ea e doar redescoperită. Și mai cred că nu trebuie să vă pară rău că nu aduceți primăvara 🙂 Oare e un pic de orgoliu că ar fi fost o primăvară perfectă sau mai frumoasă dacă ar fi fost a dvs.? 😉 Oricum vă felicit pentru toate primăverile din viața dvs. Eu cred că vărsta omului trebuie să fie mereu măsurată în primăveri.

        Liked by 1 person

      • Nautilus Says:

        Omul își regretă faptele, nu întâmplările. Primăvara e aceeași, oricine ar fi purtătorul torței. Dar când știi că ai fi putut să fii tu acela și…
        Așa că sfărâmarea pietrei le-a rămas firelor de iarbă.

        Liked by 1 person

  2. gravgravatar Says:

    “Si-atunci m-apropii de pietre şi tac”

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: