Frizerie

”Las bărbierului chelia
și floacele de la urechi,
să le păstreze cât vecia.
Cârpaciului, papucii vechi.
Iar boarfele-mi, la ”Haine vechi”
le las în dar, că n-au cătare
nici cât o zeamă de curechi-
c-așa am eu inima – mare!”

(François Villon, ”Testamentul cel Mic”; trad. Neculai Chirica)

În vremea lui François Villon hainele aveau totuși o valoare mult mai mare ca azi; dovadă că poetul a putut să-și lase cândva izmenele zălog la o cârciumă. În zilele noastre așa ceva e imposibil.

Mă întreb dacă între timp s-a modificat cumva și valoarea părului; nu a șuvițelor lungi care se caută prin intermediul anunțurilor pe care le citesc cu oroare în stațiile de autobuz (”cumpărăm păr”), ci a părului de prisos, ignobil, abandonat prin frizerii. La țară, ciorile și stăncuțele îl adună cu grijă din frizeriile rurale, pentru lucrări de amenajare a cuibului. La oraș probabil că nimeni nu mai are nevoie de el.

De ce ne crește părul? Cimpanzeii, gorilele, ca și celelalte maimuțe mai mult sau mai puțin înrudite cu noi, nu au nevoie de frizer, nici de bărbier. Nu au nici mustață sub nas (fapt remarcabil). Doar nouă, oamenilor, ne crește părul mereu, așa cum rozătoarelor le cresc incisivii. Poate că în loc de Homo sapiens ar trebui să ne numim Homo comatus. Doar chelia îi mai salvează pe unii, însă parțial; chelie integrală au foarte puțini oameni. Și părul tot crește degeaba, aparent fără scop, ca și cea mai mare parte a vieții.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: