Grasul

Dimineața la opt fără trei minute, Georgel stătea la coadă la covrigi calzi. La opt se deschidea service-ul de calculatoare unde lucra. O ploaie măruntă și rece îi uda ceafa transpirată, lucru destul de supărător la opt dimineața, luni. Mai avea mulți oameni în față până la mult râvniții covrigi. Un cerșetor diform -cunoscut tuturor pe numele Gimi- stătea rezemat de zidul de beton al blocului, lângă covrigărie, plimbându-și de la un chip la altul ochii neomenești. Georgel se simți și el privit și îi aruncă prin ochelarii groși o privire mustind egal a indiferență și lehamite. Gimi îl examina în continuare, din ce în ce mai atent și, deodată, izbucni, arătându-l cu degetul:
-GRASU ȘTIE! GRASU ȘTIE!!

-Hă? făcu Georgel, intrigat de situație. Însă expresiile faciale ale concetățenilor care stăteau la coadă nu păreau deloc liniștitoare. Georgel se smulse din rând și… începu încetișor să alerge. Era ceva de necrezut. Toți o luară la fugă spre el, vociferând, răcnind, urlând animalic aceleași cuvinte: ”grasu’ știe”.
”Dumnezeule, dar ce știu eu oare?” se întrebă Georgel gâfâind. Nu mai era vreme de pierdut. Georgel lovi cu mânunchiul de chei geamul unei mașini, intră la volan, vârî o cheie în contact și demară în trombă.
”Ce chestie, s-a potrivit cheia. Și de unde știu eu să conduc mașina, că n-am pus mâna pe volan în viața mea…”
Urmăritorii se urcaseră și ei în mașini și se apropiau amenințător.
”Aha, deci asta știu. Știu să șofez”, își zise Georgel.

-Oameni buni, zbieră Georgel subțire prin geamul spart al mașinii. Oameni buni, eu știu să conduc o mașină, adevărat. Nu e mare chestie. Într-o lună de zile puteți să vă luați și voi carnetul.

Cineva trase un foc de armă. O exagerare, desigur, pentru că imediat se auzi dintr-o portavoce ”prindeți-l viu, idioților! prindeți-l viu!”.
În cele din urmă, pe un drum îngust de munte, Georgel a reușit să scape de urmăritori, făcând câteva manevre ca-n filme. Trei mașini au căzut în prăpastie, iar elicopterul s-a lovit de un stol de păsări.

Știa că nu departe se afla singurul loc în care s-ar fi putut adăposti: un schit ascuns, care nu apărea pe nicio hartă și care nu putea fi văzut nici din satelit. Știa aproape orice; orice ar fi putut să fie spus și altora.

*

-Fiule, să nu spui nimănui ceea ce știi, îi zise starețul. Nu poate fi nimănui de folos, după cum nu-ți este nici ție. Rămâi o vreme la noi, până se liniștesc apele. După vreo două săptămâni, întoarce-te acasă. Nimeni nu-și va mai aduce aminte ce s-a întâmplat. Nimeni nu va ști că ai lipsit. Dar, fiule -adăugă starețul, privindu-l pe Georgel din cap în picioare-, ar fi bine să mai slăbești un pic.

Advertisements

5 Responses to “Grasul”

  1. anna c. ronescu Says:

    Excelent, superb, rarisim!
    (Și mai „știu” câteva cuvinte în același registru, dar ascult și eu sfatul starețului și tac mâlc, Gimii stau la pândă!) : )

    Like

  2. anaviz33 Says:

    excelent!

    Like

  3. JohnnyEm Says:

    Reblogged this on Biblioteca Cronopedia.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: