Căsuța

Când copiii ieșiseră afară la joacă, fiecare avea la el un cub de plastic cu câteva protuberanțe deasupra. Nimeni nu știa la ce sunt bune cuburile, dar păreau și așa niște jucării interesante. Victoraș, bătăușul blocului, a confiscat de îndată câteva de la fetițe și niște băieți mai sperioși. Acum nu mai avea unul, ci șase cuburi, colorate diferit. Le-a aruncat în sus și le-a cules, a dat cu piciorul în ele, le-a pierdut și le-a găsit… iar într-un târziu și-a dat seama că se pot îmbina unul în altul. Aceasta a fost revelația zilei.

-Hai să facem o căsuță din cuburi, le-a spus Victoraș lui Tibi și Andrei, prietenii lui. Dați-mi și cuburile voastre.
-Da’ nu avem destule cuburi, observă Andrei. Trebuie să mai luăm.

Uimiți de minuscula construcție care începea să se înfiripe, mai mulți copii și-au dat cuburile de bunăvoie. Celorlalți, însă, Victoraș, Andrei și Tibi le-au smuls cuburile cu forța. Căsuța creștea văzând cu ochii. Ar fi fost o căsuță întreagă, dar îi lipsea un cub.
Și, din păcate, cubul era la Rareș, care nu voia nici în ruptul capului să îl dea. Rareș alerga cel mai repede dintre toți copiii și nu putea să-l prindă nimeni. I-au pregătit și o ambuscadă, fără succes; în viteză, Rareș l-a trântit chiar și pe Victoraș la pământ. Iar Victoraș a început să plângă. De-atunci copiii nu i-au mai purtat deloc pică lui Victoraș: Rareș era de fapt răul blocului. De ce nu voia să le dea cubul?

Norocul, însă, le-a surâs micilor constructori. Mama lui Rareș -o brunetă elegantă, spre care privirile trecătorilor alunecau nu de puține ori- venise să-și cheme odrasla acasă.

-Wow, ce căsuță frumoasă ați făcut voi aici! spuse ea. Rareș, tu de ce nu te joci cu copiii?
-Nu vreau! se răsti micul zănatec și începu să alerge din nou în cercuri largi.
-Și ne mai trebuie un cub și nu vrea să ni-l dea, se plânse o fetiță.
Într-adevăr, căsuța avea acoperișul știrb.

-Rareș, vino la mine ACUM! strigă mama lui Rareș, scăpărând scântei din ochii japonezi.
Băiatul se supuse și veni, târșâindu-și demonstrativ picioarele.

-Uite ce-au construit copiii! o căsuță! nu îți place? Poate data viitoare construiești și tu cu ei, da?
-Da…
-Uite, în semn de împăcare, nu vrei să le lași cubul tău, să își termine căsuța?
-E cubul meu.
-Dar ai acasă destule cuburi, dragule… Uf, încăpățânat mai ești!

În cele din urmă, Rareș le dădu copiilor cubul, în silă și cu capul întors în altă parte. Copiii izbucniră în urale. Căsuța era gata!
Iar mama lui Rareș își îmbrățișă fiul și îl luă de mână în drumul spre casă. Doar era un băiat bun.

Advertisements

3 Responses to “Căsuța”

  1. Ivy Says:

    Era la bloc o fetiță tare pofticioasă căreia mama ei îi cumpără tot ce poftea, ba chiar cerea copiilor care rontaiau câte ceva să-i ofere fiica-sii când aceasta vedea câte ceva. Intr-o zi a vrut ca Maria mea să împartă pufuletii cu ea și fiica mea a spus Nu. Pffai, ce priviri, ce morală, de la mic la ultima babă aveau ceva de spus când am ieșit să văd de ce nu vine acasă după ce își luase pufuletii. Bineînțeles că am fost de acord cu decizia Măriei de a nu împărți pufuletii, am trimis o pe doamnă să cumpere sau să-și educe copilul să nu mai bată din picior poftind la ce vede.Cred că a fost un gest mic din partea mea, dar astfel de gesturi construiesc relația de încredere între părinte și copil, se simte ocrotit.

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Da.
      Când era mai mic fiu-meu, l-am învățat să nu ceară nimic de mâncat sau băut de la alții, chiar dacă îi e poftă. Să îmi ceară mie, că îi cumpăr, dacă e bun. Evident că asta le-a părut majorității părinților (încă) o ciudățenie din partea mea.

      Scrierea de mai sus e desigur o metaforă.
      Probabil că s-ar potrivi aici cuvintele pe care J.R.R. Tolkien le-a scris în cuvântul înainte la ”Stăpânul inelelor”: ”Cred că mulți confundă ”aplicabilitatea” cu ”alegoria”; numai că una rezidă în libertatea cititorului, iar cealaltă în dominația intenționată a autorului.” (trad. Irina Horea). Sper că acei care au citit ”Căsuța” vor găsi în ea o anume ”aplicabilitate”.

      Liked by 1 person

      • Ivy Says:

        Exact asa am invatat-o si eu pe Maria si cred ca este ceva de bun simt, chiar daca parem ciudati. Este o invatatura cu ,,aplicabilitate extinsa”Casuta.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: