Camera verde

În camera verde pereții
sunt putrezi și n-ai
de ce să te rezemi; din fiare dezgolite
rugina curge încet.
E umbră.
De-atâția ani frunzele
acoperă geamul, lipite
ca o pleoapă verde.
De-atâția ani
nemișcate ghivecele vechi,
legate în pânze groase de păianjen, rostogolind
boabe de stranie rouă.
E cald și îmi șterg
de pe frunte molii,
culeg pe haine mâzga lianelor.
M-apropii și eu
de becuri, ca moliile
și pipăi lacom lumina melcie.
Te poți rătăci aici,
poți să te pierzi
sorbind în plămâni aburi și alge.

Decembrie, e soare,
ce vânt pietros.
Ce zi anostă pe străzi, aceleași.

Advertisements

4 Responses to “Camera verde”

  1. doar verde Says:

    Mi se pare atât de reală !
    Unii din noi îşi doresc să o viziteze, să simtă “rătăcirea” şi să se piardă în gânduri…
    În maxim contrast cu lumina acestei zile!

    Liked by 1 person

  2. Poteci de dor Says:

    Cred că am fost cu toţii cândva într-o cameră verde. Unii am/au rămas acolo…

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: