Îndoirea

Dacă tragi de un semn al exclamației suficient de mult, îl transformi în semn de întrebare. Îți trebuie doar puțină îndoială ca să îl strâmbi, să îl faci cârlig sau gheară. Și apoi nimeni nu-l va mai putea dezdoi fără să-l frângă; pentru că e făcut dintr-un lut slab și inflexibil, care suportă doar o îndoitură.

La urma urmei prin ce diferă această supra-afirmare -marcată cu semnul exclamării- de o simplă întrebare? Mai-mult-decât-afirmarea nu e oare o întrebare căreia îi forțăm răspunsul?

Advertisements

2 Responses to “Îndoirea”

  1. anna c. ronescu Says:

    Exclamația este o emoție spontană, pură. Întrebarea – doar o mirare năclăită-n suspiciuni. Zic. 🙂

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Ar fi spontană și pură dacă ar avea în ea acea credință… care poate să miște munții.

      Observați că am folosit cuvântul ”exclamație” doar în sintagma ”semnul exclamației/exclamării”. Semn care poate să urmeze unei mirări, unei exultări, unei revelații, unei dureri, unei porunci, unei proferări… în egală măsură.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: