Calul din umbră

În umbră parcă se ridică în două picioare -nechezând într-o lume pe care o auzi doar tu- un armăsar negru. Te-a trezit din visul cu ochii deschiși.

E poate acea picătură de sânge de centaur care încă îți trece prin vene. O umbră ridicându-se în umbră. O amintire a amintirii pierdute.

Afară plăsmuiri iuți de fum se-alungă în vântul rece. Se mai aud doar pașii tăi pe strada întunecoasă. Și umbra tropotind demult, pe vremea când alergarea era o incantație.