Pentru cei care folosesc uscătoare de mâini, sau prosoape de hârtie, sau schimbă cel puțin zilnic prosopul textil de la baie, de exemplu, problema de mai jos poate părea bizară. Mai demult, însă, în studenție, la chiuveta din camera de cămin (lux) aveam un prosop cu care mă ștergeam pe mâini, desigur, doar imediat după ce mi le spălam. Se presupune, deci, că prosopul rămânea curat după ștergere. Nu am reușit însă niciodată să-mi explic de ce după mai multe zile prosopul ajungea destul de împuțit. La început mi-am suspectat colegii de cameră, dar s-a dovedit că nu ei erau de vină. Ideea că de pe mâinile tale curate curg pe prosop niște resturi putrede e greu de suportat. Însă viața merge înainte.
October 20, 2016 at 16:50 |
Mi se pare logic, nu?
LikeLiked by 1 person
October 20, 2016 at 17:02 |
O fi. Dar uneori de la viață am pretenții mai mari decât să fie logică.
LikeLiked by 2 people
October 20, 2016 at 17:09 |
Reblogged this on Cronopedia.
LikeLike
October 20, 2016 at 20:39 |
😯 până uit de asta şi scap de obsesie cred că voi folosi metoda eco: le las să se usuce de la sine. Mâinile.
LikeLiked by 2 people
October 20, 2016 at 22:34 |
Nu ați fi singura. Acum micile realități cotidiene au aspectele lor crâncene, dar le putem privi și dintr-o parte. Lumea 2d poate fi perfectă. 🙂
LikeLike
October 21, 2016 at 16:02 |
Consimt cu uscarea mâinilor de la sine, e mai în legea lor.
LikeLiked by 1 person
October 21, 2016 at 18:26 |
În studenție se mai ștergeau și minimalist, de blugi 🙂
LikeLiked by 1 person
October 26, 2016 at 15:08
Bun, un prosop cam plimbăreț, aș zice.Pe undeva îl înțeleg, nici mie nu mi-ar plăcea să stau toată ziua cu fața la perete. 🙂
LikeLiked by 1 person