Noaptea care se lasă

Privesc și din lucruri văd mai mult nimicul. Cel pe care l-am iubit mai mult, deși lucrurile există.
Când noaptea se lasă, doar din amintiri și cărți citite la lumânare mai afli ce este.

”Nu este oare cuminte să cauți pentru noapte un culcuș sociabil?
De aceea mai aproape de cumințenie e cel care-i iubește și pe adormiți.” (Novalis, ”Distih din toamna lui 1797”; trad. Petru Sfetca)

Advertisements

%d bloggers like this: