Plaja

La țărmul lin era lină și marea;
e noapte-acum, îți mai aduci aminte
dogoarea nisipului, sarea
uscată pe tâmple, pe cerul fierbinte?

Înăuntrul meu fiecare os știe plaja,
de parc-ar întinde rădăcini în arină;
și pielea cea nouă își scutură coaja
când cerul e-n larg și marea-i senină.

E vechi doru-acesta: la marginea lumii
cătam printre scoici pierduta cărare;
de-atunci sorbul lacom din matca genunii
mi-a luat tot nisipul de sub picioare.

Advertisements

4 Responses to “Plaja”

  1. doar verde Says:

    …si cerul fierbinte i-l dăruie lunii

    Like

  2. anna c. ronescu Says:

    „E vechi doru-acesta: la marginea lumii
    cătam printre scoici pierduta cărare;
    de-atunci sorbul lacom din matca genunii
    mi-a luat tot nisipul de sub picioare.”

    Un pic „altfel” versurile dumneavoastră decât altele în care radiografia înțeleaptă a clipei predomina. Mi-au plăcut mult, n-aveți steluțe pe pagină… v-aș lăsa câte una pentru fiecare vers. 🙂

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: