Napolitane

Bujorel se chinuia cu un ambalaj păcătos al unor napolitane și mai păcătoase.
-Taaatii, pe unde se desface asta? Că nu are semn!

Mă uit la ambalaj, apoi la fiu-meu.
-A cui e asta?
-A mea.
-Atunci descurcă-te.
-Da’ nu pot să o desfac!
-Atunci nici nu o s-o mănânci, zic eu impasibil, ca și când acesta ar fi fost cel mai natural fapt de pe Terra.

Mâțului nu-i convine; desigur. Miaună. Pufnește. Se duce la el în cameră.
După vreo cinci minute apare cu napolitanele desfăcute în mâini:
-Tati, ia o napolitană. Că vreau să le mâncăm împreună.