Trenul

”În fiecare scorbură era așezat un zeu.

Dacă se crăpa o piatră, repede era adus
și pus acolo un zeu.”

(Nichita Stănescu, ”Elegia a doua, Getica”)

 

 

-La noi în firmă totul e mai simplu
(zise mecanicul cu fața neagră ca funinginea).
Ne bazăm foarte mult pe oameni.
Hai să-ți arăt motorul trenului
(și mecanicul deschise ușa).
Șapte oameni alergau pe câte o rotiță, ca hamsterii.
-Și ei mișcă trenul?
-Da, ce ai vrea? Totul e simplu, nici măcar
nu trebuie reparat.

Când m-am uitat mai atent am văzut că roțile pe care alergau oamenii
erau făcute tot din oameni
vii, gâfâind, încolăciți ca fachirii.

Am ieșit pe ușa care
s-a deschis înaintea mea cu pași de om;
aveam bilet la compartimentul de lux.
Sandalele mi se lipeau mereu de
podeaua murdară, mirosind ciudat a sânge vechi și catran.

M-am trântit pe canapea
și arcurile mi-au intrat în coaste.
Sar în sus, am visat, totul e-n regulă, ce bine.
Dar canapeaua îmi zâmbește umil, e făcută din spatele
a doi oameni costelivi. Coatele lor mă izbiseră în spate
la o zgâlțâitură a trenului.

M-am speriat atunci și am scăpat pălăria cu biletul pe fereastră,
ca domnul Goe. Ce-i de făcut?
Fără bilet nu pot rămâne aici, pe canapea.
Am ieșit pe fereastră, printre oamenii agățați de tren,
de îndată ce între ei s-a deschis o scorbură.

În fiecare scorbură era așezat un om.

Sunt mii de oameni agățați în ciorchini, ca termitele
pe istovita dihanie alunecând pe șine.
Din miile de fețe întunecate
poate un om zâmbește.
Să zâmbesc eu?
Din dinți îmi picură
sânge vechi și catran. Trenul pufăie.
Zâmbesc cerului,
delirul dinților albi.

 

 

(poem al imaginii ascunse trimise de Lucillette )

Advertisements

16 Responses to “Trenul”

  1. lucillette Says:

    Frumoasă lucrătură a dihaniei de pe şine! Mă întreb : dacă era Bubico cel scăpat pe geam?? 🙂

    Liked by 1 person

  2. anna c. ronescu Says:

    Îmi place mult acest poem vivant amintind de Kafka ori de “Țipătul” lui Munch. Motoul stanescian şi înlocuirea “zeului” cu “omul” par să fixeze sub acest tren alegoric şinele cuminți ale delimitarii în spațiu şi timp. : )

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Poate că în spatele zeului care umple cu prezența lui golurile și despărțirile ființei a fost tot timpul omul. Ori poate că ar trebui să fie un zeu, dar -în lipsă- sunt folosiți oamenii. Oricum ar fi, acest om e disperat, semănând cu acela din tabloul lui Munch. E supus unui efort existențial comparabil cu al lui Heracles care susține o vreme bolta cerească în locul titanului Atlas. E o durere ascunsă și surdă în această cumințenie a delimitării în spațiu și timp.

      Vă mulțumesc mult pentru apreciere, cu regretul că nu participați la aceste mici exerciții literare.

      Liked by 1 person

      • anna c. ronescu Says:

        N-am participat, dar am fost ochi şi urechi.
        La acest “exercițiu”, tocmai când citeam expunerea de motive gândindu-mă cum să trişez un pic (adică, în locul unei poze vechi să trimit una ad-hoc, am fost salvată de clopoțelul anunțului de închidere. 🙂

        Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Știți, explicația dumneavoastră seamănă cu ”mi-am uitat caietul acasă” (tocmai ce-am avut o discuție cu o doamnă profesoară).

      Liked by 1 person

  3. Mari Says:

    Uauu…Intradevar foarte frumos! Excelent!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: