Examenul

Stătuserăm treji aproape toată noaptea; aveam examen a doua zi. Eu citisem asiduu primele patru și ultimele patru cursuri, cele din care întotdeauna se dădeau subiecte la oral. Dacă profesorul nu te întreba nimic din restul, puteai lua garantat un opt, ba chiar zece. Horațiu își făcuse servite. (Pentru cine nu știe, o ”servită” -spre deosebire de fițuică- e o hârtie pusă la vedere pe bancă, o pseudo-ciornă scrisă acasă; în cazuri extrem de fericite, dacă subiectul e pur teoretic, poți s-o predai în loc de lucrare, vezi și http://www.romlit.ro/copiu_fiuic_servit.)

Pe la cinci (anagrama lui ”cinic”) am comis imprudența de a adormi. M-am trezit zgâlțâit de cineva pe la opt jumate, la nouă aveam examenul. Înghit o cană de cafea, ca șarpele boa, apoi o trântesc pe masă, pătând fix servitele lui Horațiu. Ori s-a decis să nu mai copieze, ori le-a luat pe cele pentru examenul din ziua următoare, de pe aceeași masă. Foarte probabil ultima variantă.

Alerg spre facultate cu servitele lui Horațiu în mână. Nu-mi mai aduceam aminte nimic din cursuri, așa e dacă adormi când nu trebuie. În condiții normale, aș fi intrat la examen printre ultimii, ba chiar ultimul, mai având astfel timp să mă uit pe cursuri și mizând și pe clemența profesorului (niciodată n-am văzut să fie picat ultimul candidat din examen, în afara cazului în care erau picați toți). Dar, gândindu-mă să fac o faptă bună și să reușesc să-i pasez cumva lui Horațiu munca lui de-o noapte, am intrat printre primii. Cu servitele în mână, evident.

-Ce-s astea? mă întreabă profesorul.
-Sînt de chimie… niște cursuri, zic eu.
-Ești student și la chimie?
-Nu.
-Îți place chimia?
-Nu.

Am luat șase. Super! Ce mai puteam să zic…
De îndată ce-am ieșit din sală, a început cursa de trei mii de metri garduri spre facultatea de chimie a lui Horațiu. El avea examen scris. Identific sala și mă rezem de un perete, cu servitele în buzunarul de la spate al blugilor. Dacă i-ar veni ideea să meargă la budă… Dacă… Am stat vreo oră, delectându-mă cu figurile de psihopați ale studenților la chimie. Într-un târziu, iese și Horațiu din sală, transpirat tot, dar livid.

-Ce faci, ai știut ceva? îl întreb.
-L-am luat.
-Bravo mă! Și eu l-am luat. Merem la o bere?
-Nu. Cre’ că mă duc direct la curve.

Advertisements

17 Responses to “Examenul”

  1. ane Says:

    “figurile de psihopați ale studenților la chimie” ? 🙂

    Liked by 1 person

  2. munteanioan Says:

    Reblogged this on Cronopedia.

    Like

  3. Gnossienne Says:

    Și eu gândeam urât despre studenții de la alte specializări. Mai ales despre economiști și alții din zone asemănătoare.

    Liked by 1 person

  4. racoltapetru6 Says:

    Așa e! Emoțiile din perioada examenelor se tratează mai bine cu sex decât cu bere. 😉

    Liked by 1 person

  5. natycalinescu Says:

    Vezi de ce semnez eu lucrările de cum s-au apucat de scris ai mei elevi? 🙂 🙂 🙂

    Like

    • Nautilus Says:

      Și ei nu le pot semna?

      Like

    • Nautilus Says:

      Creatura educabilă ar trebui probabil trecută pe sub furcile caudine ale examinării orale. Nu prea ai ce, cum și când să trișezi acolo 🙂

      Like

      • natycalinescu Says:

        Da, aşa este, dar pentru cei emotivi nu e o idee prea bună. Iar dacă luăm în calcul ideea de noroc, nu cred că evaluarea orală evidenţiază potenţialul real al elevului.

        Like

    • Nautilus Says:

      Depinde de stilul evaluatorului. Am avut un profesor care la examene mă întreba (calm și blând) câte ceva din tot cursul, făcând conexiuni cu subiectul de pe bilețel. Tehnic vorbind, cineva putea să rezolve formal toate cerințele subiectului extras și totuși să fie picat. Probabil că nu așa se desfășoară în mod normal lucrurile la un examen oral, dar moșul te scana cu bisturiul 🙂

      Emotivitatea ar trebui tolerată până la un punct; nu e ceva benefic, nici incurabil. Până la urmă în viață este evaluată mereu o performanță realizată, nu un potențial.

      Like

      • natycalinescu Says:

        Corect, performanţa primează. Dar am avut destui elevi care au demonstrat o capacitate de concentrare mult mai mare la scris decât la oral, aşa că, de multe ori, elevi care învaţă tot anul pot pierde în faţa celor care au învăţat doar o parte din materie. E drept că nu este valabil în toate cazurile, dar o bună parte din ele au această finalitate. Oricum, eu m-am amuzat referitor la modalitatea de copiere. 🙂

        Like

  6. 03gg Says:

    bazați psihopații ăia de la chimie în ale.. chimiei.
    știa horațiu ce știa.. 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: