Nu ești aici când calci pe iarbă,
ci când plutești fără să-i faci umbră,
nici cât un fluture.
Când lași urme e semn că ai fost,
nu semnul că ești;
doar urmele dor.
Ce dor îi e lumii de tine, pământeanule.
Advertisements
Nu ești aici când calci pe iarbă,
ci când plutești fără să-i faci umbră,
nici cât un fluture.
Când lași urme e semn că ai fost,
nu semnul că ești;
doar urmele dor.
Ce dor îi e lumii de tine, pământeanule.
August 1, 2016 at 18:49 |
Ce frumoase ganduri!
LikeLike
August 1, 2016 at 20:12 |
Mulțumesc. O să rescriu cândva acest poem, parcă e înfundat pe undeva. Sau poate e perfect și nu mai știu să-l citesc.
LikeLiked by 1 person
August 1, 2016 at 21:15 |
Va inteleg perfect! Tot asa dezamagita de ideile mele ma simt si eu, iar asta destul de des…
LikeLiked by 1 person
August 1, 2016 at 21:50 |
Cu toate că nu am sentimentul că mă înțelegeți perfect, s-ar putea să mă înșel 🙂
LikeLiked by 1 person
August 1, 2016 at 21:52
🙂 Nu gasesc nimic mai interesant de trimis ca replica…
LikeLiked by 1 person
August 1, 2016 at 21:57
Nu vă străduiți, sunt cârcotaș cu centură neagră 🙂
LikeLiked by 1 person
August 2, 2016 at 08:27 |
Am plutit și eu pe aici, cu grijă să nu las urme pe iarbă. Doar ca să nu mă doară dorul.
LikeLiked by 1 person
August 2, 2016 at 09:36 |
D-le Petru, v-am apreciat mereu finețea.
LikeLiked by 1 person
August 2, 2016 at 14:19 |
Și, dacă asta mă vezi tu,
oarecum diluat,
un nimic tranparent,
acest lucru nu se datorează ochilor tăi,
dar faptul că nu lăsa o urmă,
nici o umbră,
ca o imagine proiectată,
pe care noi nu putem înțelege nimic.
Iarba nu stabilește
pe drum.
Sunt dincolo.
Poate că m-ai – ai inventat.
(Așa că am venit).
–
RC
LikeLiked by 2 people
August 2, 2016 at 14:34 |
Bună ziua. Sună interesant, dar parcă ați trecut poezia printr-o traducere automată. Puteți scrie în franceză; deși nu pot să mă exprim în această limbă, o înțeleg aproape perfect.
LikeLike
August 2, 2016 at 14:36
ok… voila donc ma version en français:
–
Et si c’est ainsi que tu me vois,
un peu dilué,
un rien transparent,
ce n’est pas dû à ton regard,
mais au fait que je ne laisse pas de trace,
pas d’ombre,
comme une image projetée,
dont on ne peut rien saisir.
L’herbe ne se couche pas
sur mon passage .
Je suis au-delà.
Peut-être m’as – tu inventé .
( alors je suis venu ) .
–
RC
LikeLiked by 2 people
August 2, 2016 at 15:22
Îi inventăm mereu pe oameni, un model al omului. Inventăm omul. Nu suntem oare asemenea Creatorului?
Pe de altă parte, cred că omul are prea rar certitudinea propriei existențe. Omul are mai des certitudinea existenței sale în trecut, nu în prezent.
Existența noastră ar trebui să fie banală. Dar nu e cumva aproape imposibilă?
E un fel de simultaneitate eterică a omului și a lumii.
LikeLiked by 1 person