Culmi împădurite

Când vezi Soarele, Luna ori alți aștri răsărind de după ele, ori apunând cu familiaritate în spatele lor, înțelegi că vârfurile -fie ele piscuri ascuțite sau uriași domoli- aparțin mai mult cerului decât pământului.

Dar stranii sunt culmile împădurite.
Mersul pe culme e, firește, un urcuș. Însă mersul în pădure e o descindere, o catabază; în pădure te afunzi.

”Și-amândoi se pierd de vii
În codri merei pustii…”

 

culmi

6 Responses to “Culmi împădurite”

  1. Oana Says:

    Un text ca o nestemată… că “vârfurile aparțin mai mult cerului” e miez adevărat.

    Liked by 1 person

  2. Poteci de dor Says:

    Voi simţi altfel de-acum mersul pe culmi. Frumos!

    Liked by 1 person

  3. doar verde Says:

    Ceața spune cerului povestea paşilor ce au strabatut culmile !
    Gânduri dense sau răsfirate,se grăbesc să atingă cerul …

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: