Boul și prepelița

Pe drumul de la marginea câmpului trecea agale un bou deprimat. Nu-i păsa unde duce drumul; și nu-și dădea seama că, de fapt, drumul duce exact în același loc ca și ieri.
La marginea drumului își avea cuibul o prepeliță; mamă devotată. De îndată ce a văzut uriașa dihanie prelingându-se pe drum ca un melc cu picioare, s-a prefăcut rănită la o aripă și a început să zburătăcească în preajma lui, pentru a-l ispiti departe de cuib.
Boul, plictisit, și-a întors capul spre pasărea ciudată care se dădea de ceasul morții în interpretarea dramatică. A ridicat dintr-o ureche și a întrebat:
-Muuuuu?
Prepelița avu un șoc. Ciudatul nu vrea să-i mănânce puii. Dar oare CE vrea? Uf, grea e viața de mamă, cere sacrificiu. Așa că a încetat prefăcătoria și s-a înfățișat în poziție de drepți înaintea creaturii cu coarne.
-Bună seara, uriașule! Ce mai faci? N-ai vrea să vii la o cafea?
Boul o privi confuz pe sub sprâncene și răspunse plângăreț:
-Muuuuu!
Prepelița fu îngrozită. Zbură drept la cuib și le spuse puilor să se ascundă cât ai clipi prin iarbă, până trece primejdia.

Și primejdia trecu, dar foarte agale, dând din coadă ca să alunge muștele. Iar drumul ducea exact în același loc în care ducea și ieri.

Advertisements

11 Responses to “Boul și prepelița”

  1. anna c. ronescu Says:

    Un bou prepelițofob! Ce era dacă bea și el o cafea, ca omu’? Precis afla și vreo scurtătură a drumului, prepelițele sunt maestre ne’ntrecute.
    Glumesc. Mi-a plăcut foarte mult dihania „prelingându-se pe drum ca un melc cu picioare”. La descâlcitul parabolei, încă lucrez. 🙂

    Liked by 1 person

  2. Mari Says:

    Reblogged this on Geamantanul de sabloane and commented:
    Articolele acestui talentat Creator de Continut reprezinta pentru mine o calatorie catre noi descoperiri, ma inspira, ma face sa rad… Nu ma pot abtine sa nu va vorbesc si despre el. Sper sa va placa si voua tot atat de mult calatoria pe paginile acestui blog!
    Multe multumiri pentru sudoare si pasiune Nautilus!

    Liked by 2 people

  3. racoltapetru6 Says:

    Muuuulțumesc pentru fabulă. N-am să refuz niciodată o cafea de dimineață, mai ales că și eu parcurg zilnic același drum spre „pășune”.

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Prepelițele anxioase par de multe ori o companie plăcută la cafea, dar în realitate vor doar să te vadă plecat mai repede din univers. Dialogul surzilor e de multe ori singura formă de comunicare de care avem parte.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: