Plecații de-acasă

Micul orășel medieval era cotrobăit în toate ungherele de hoarde de turiști. Pe strada mare se plimbau leneș printre suveniruri dinozauri ierbivori, cu aparatul foto atârnând la gât ca o talangă. Carnivorii, mai sprinteni, căutau perspective inedite. Cu toții zgâlțâiau din când în când cu pașii lor scările palatelor, turnurilor și cocioabelor.

Clădiri și interioare din alte vremuri. Și nimeni nu simțea lipsa oamenilor din ele. Cine putea ști ce-i cu ei? Plecaseră probabil de-acasă, de foarte mult timp.
E ciudat cum casele devin entități de sine stătătoare, cu personalitatea lor; cu lumea lor placidă, care nu mai are nevoie de oameni.

 

turn

Advertisements

2 Responses to “Plecații de-acasă”

  1. racoltapetru6 Says:

    Fără oameni, fără suflete, mor și casele. Lent.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: