În linie dreaptă

Ca să ne deplasăm din punctul A până în punctul B putem alege de exemplu să ne deplasăm pe orizontală până într-un punct C, iar de acolo pe verticală până în B:

drum 1

Desigur, nu e cel mai scurt drum de la A la B. În geometria euclidiană, învățată în școală, cel mai scurt drum este segmentul de dreaptă [AB]. Însă mersul de-a dreptul nu reușește întotdeauna.

Dacă ne-am deplasa ”în scări” de la A la B, cam ca în imaginea de mai jos,

drum 3

distanța totală parcursă ar fi aceeași ca în primul caz; pentru că suma drumurilor orizontale este AC, iar suma drumurilor verticale este CB. În total AC+CB.

Să ne imaginăm acum că numărul ”scărilor” de la A la B este foarte mare, mult mai mare decât putem să percepem sau să ne imaginăm. Am vedea ceva de genul

drum 4,

pentru că lungimea și înălțimea unei trepte sunt foarte mici, percepute ca nule.

În realitate, însă, acest caz nu diferă de cel anterior, iar distanța totală parcursă este tot AC+CB. Ceea ce percepem ca linie dreaptă este de fapt un ”fierăstrău” cu dinții imperceptibil de mici.

Toate planurile noastre de eficientizare a vieții sunt încercări de a găsi drumul drept între două puncte. Funcționează de minune până când vine o vară și ne dăm seama că drumul aparent drept e o imperceptibilă linie strâmbă, la fel de lungă ca un drum ocolit. Sau poate mai lungă. Și abandonăm planurile, care plutesc în derivă, ca trunchiurile de lemn pe mare.

 

Advertisements

4 Responses to “În linie dreaptă”

  1. lucillette Says:

    “drumul aparent drept e o imperceptibilă linie strâmbă, la fel de lungă ca un drum ocolit” — asta este valabilă de minune în vârf de sezon mare, munte. când populaţia urbană locuieşte cu mare satisfacţie şi infinită răbdare pe drumurile mioritice ale patriei

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Cam așa este, cu obs. că eu nu folosesc cuvântul ”mioritic” altfel decât cu reverență.

      Miorița e contemporană cu păstorul Dumuzid.
      Dacă ai noștri contemporani cu biluța lor nu o mai înțeleg, cine să se mai mire? Îmi iubesc poporul prin prisma trecutului și potențialului său; pentru prezent îi las pe alții să-l iubească 🙂

      Liked by 1 person

      • lucillette Says:

        Dacă mai există reverenţă prin unele minţi şi suflete este încă bine.
        Despre acest prezent aş spune că este, deja, viitorul la care au sperat mulţi. Viitor ajuns nedorit prezent. În condiţiile astea potenţialul de care vorbiţi rămâne incert (nu că ar fi prea multe certitudini pe pământ).

        Like

  2. smaranda64 Says:

    Citeam eu undeva, adeseori, ca drumul este telul. Atunci dadeam din cap aprobator ca o baba in biserica. Pana cand mi-am dat seama ca sunt focusata mai mult pe A si B decat pe calea insasi si ca defapt in drum se afla intreaga fascinatie, esenta. In cazul acesta forma si lungimea segmentului de drum nu mai par asa importante. Poate doar peisajul.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: