Străini

Nefiind eu prea umblat prin lume, oamenii de altă naționalitate îmi produc o impresie puternică. Atât de puternică încât parcă aș avea în fața ochilor niște animale din altă specie. Altă limbă, alt mod de a locui lumea, altă paradigmă, altă emanație; când se ridică de pe scaun și pleacă, lasă în urmă alt fel de amprentă energetică. Faptul că sunt tot oameni ca și mine nu mi-e evident și banal; e un mister și o revelație profundă.

Trăim niște vremuri în care se promovează acomodarea deplină cu străinul, adică banalizarea diferenței pe care o aduce în peisaj. Privim ”dincolo” de diferențele culturale; e un fel de a le arunca la gunoi. Toleranță clădită pe ignoranță. Și noi și străinul ne dezbrăcăm hainele și zorzoanele de-acasă și îmbrăcăm uniforma (nu, să nu credeți că de la Adam și Eva încoace a rămas cineva în pielea goală); ne înregimentăm, devenim colegi. Într-o zi nimeni nu va mai fi străin de celălalt. Străinul, această sublimă bestie, nu va mai exista nici la grădina zoologică.

*

Marea majoritate a străinilor pe care i-am întâlnit sunt -cum probabil era de așteptat- occidentali. Occidentalii au o caracteristică interesantă: respectă regulile mai mult decât majoritatea celorlalți; aproape toate regulile care s-au convenit. Dar unde încă nu s-a convenit nimic se manifestă cu o ferocitate nemaintâlnită la alții. 🙂

Advertisements

%d bloggers like this: