Iată că vin și eu cu o rețetă de fericire. Doar pentru bărbați; în ceea ce privește femeile am fost mereu un incompetent.
Toți strămoșii noștri care au părăsit sânul cald al Africii venind în aceste urgisite ținuturi eurasiatice au fost vânători. Viața de vânător este singura firească pentru bărbat și singura care îi poate aduce fericirea. Vânezi pentru familie și pentru trib.
În zilele noastre, desigur, nu mai e vorba de ”fiara codrioară” căreia îi mănânci inima -cuvenita răsplată a vânătorului- ci de alte soiuri de vânat (care? priviți adânc în voi și în jurul vostru și veți ști). Vânatoarea implică însă o căutare, o aventură, o înfruntare a lumii de unul singur. Roadele culese sunt împărtășite celorlalți; experiența vânătorii -în grup sau nu- e personală.
Bărbații care au parte de așa ceva sunt de obicei fericiți; ceilalți nu. Nu ca bărbați.
July 21, 2016 at 10:17 |
De acum vor putea vana pokemoni ca aud ca-i la moda. 🙂
LikeLiked by 1 person
July 21, 2016 at 10:20 |
Da, mai bine ar vâna vânt și ar împușca în lună. Ce să zic, autorii de jocuri nu sunt proști degeaba 🙂
LikeLike
July 21, 2016 at 10:22
🙂
LikeLike
July 21, 2016 at 11:37 |
Vanatorii de genul asta, se gasesc din ce in ce mai rar, dar sunt fericita ca mai cunosc inca cativa care nu m-au dezamagit decat foarte rar. Frumoasa misiunea dvs, frumoase si gandurile dvs! Multumesc pentru partaj.
O zi tot atat de excelenta ca si gandurile dvs!
Mari
LikeLiked by 1 person
July 21, 2016 at 14:17 |
”nu m-au dezamagit decat foarte rar”
E bine ca femeile să fie exigente 🙂
LikeLiked by 1 person
July 21, 2016 at 14:18
🙂
LikeLike
July 21, 2016 at 13:04 |
Poate că fericirea bărbatului a rămas simplă, dar s-a complicat cea a femeii. Într-un magazin de fericiri, bărbatul ar indica exact halca cea mai mare, împănată și picantă din raft, ar așeza-o la vedere în tolbă, peste halbele de bere și-ar pleca fluierând, minunându-se cât de frumoasă este viața. Femeia ar măsura din priviri fericire cu fericire și ar ieși nemulțumită. Cumpăra câteva nefericiri trebuincioase direct de pe tarabă, se întoarce, întreabă dacă au fericirea aceea din vitrină și pe bleu și, în cele din urmă alege una gri cu picouri roz, o minunăție. În fața blocului, vecina de la cinci tocmai descarcă din limuzină ditamai fericirea, în toate culorile pământului. Trântește îmbufnată propria fericire pe fundul unui sertar, încuie, iar cheia o lasă bărbatului spre păstrare. Bărbat care se jură, de la homo sapiens încoace, că el n-a primit nicio cheie. 🙂
LikeLiked by 3 people
July 21, 2016 at 14:21 |
Este complicat să comentezi așa ceva! Mă mai gândesc ce să răspund, dar să nu vă așteptați la nimic.
LikeLiked by 1 person
July 22, 2016 at 08:52
Nu aștept nici un răspuns, ați fost cât se poate de explicit. Ba, aș fi bucuroasă dacă mi-ați șterge comentariul, promit să fie ultimul. Mulțumesc.
LikeLiked by 1 person
July 22, 2016 at 09:35
Cum să ștergi așa ceva?? Nici dacă ai inima de câine a cetățeanului Șarikov…
”promit să fie ultimul” -sună cam sinistru, nu credeți?
LikeLiked by 1 person
July 21, 2016 at 14:06 |
Scuză-mi parafraza, dar în pantalonul fiecărui bărbat exstă un baston de „mareșal”. 🙂
LikeLiked by 1 person
July 21, 2016 at 14:08 |
Da, dar nu bastonul te face mareșal.
LikeLiked by 2 people
July 21, 2016 at 14:20 |
E greu de crezut că mai există lucruri(fericiri) simple pe pământ. Ţinem, parcă cu îndârjire, să complicăm totul.
(nu am găsit comentariul, dar reţineţi, vă rog, că nu a fost un gest de refuz, ci doar o întâmplare)
LikeLiked by 1 person