Sylphi

Duminica unii oameni merg pe vânt,
pășind de pe o rafală pe alta
în mantii lungi zdrențuite, pale
ca străveziul solzilor de fluture.

Duminica uneori se odihnesc cuvintele
pe o pală de vânt ce le trece munții și mările.
Nimeni nu le mai adună,
nimeni nu se mai adună,
nu-și mai găsește pielea, carnea și oasele
până în ziua de luni lucrătoare.

Unii strigă un strigăt
pe care nu-l vor auzi niciodată;
auzi doar tăcerea
ca un șuier veșnic.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: