Rasism

La colțul străzii aștepta ceva un ins tatuat pe față, verde și cu inele în sprâncene. Un puști trecând de mână cu mama lui a rămas cu gura căscată și capul întors spre creatură.
-Salut, zise zmeul către băiat. Mă cheamă Alin. Bate palma!
Și puștiul, acum cu zâmbetul pe buze, a bătut palma cu omul verde, pe care restul străzii continua să-l privească cu suspiciune maximă.

Rasism? Sigur, un om cu pielea evident mai neagră ca a mea s-a născut așa, e un dat natural, în timp ce Alin și-a comandat cu bună știință decorațiile faciale. Dar între reacțiile spontane de repulsie față de un om tatuat, respectiv față de un om de altă rasă e oare vreo diferență esențială?
Rasismul acesta visceral e o reacție naturală și nu trebuie “demonizat” mai mult decât violența ori sexualitatea de exemplu. Trebuie însă depășit. În zilele noastre Alin n-ar putea să lucreze în front office-ul unei bănci, să fie procuror sau să ajungă primarul orașului. De fapt, probabil că i-ar fi greu să se angajeze oriunde. Dar poate să bată palma cu un copil de cinci ani pe stradă; și asta îmi dă speranțe.

Advertisements

%d bloggers like this: