Fluierul

La stâna părăsită iarba citește urmele.

Atâta liniște uneori, de parcă
nimeni n-a călcat pe aici;
și totuși au trăit cândva
oameni și turme.

E-o blândă adiere
peste părerea-mi de rău, sau poate
răsuflă duhul oilor,
cumințenia trecerii.

Advertisements

2 Responses to “Fluierul”

  1. Poteci de dor Says:

    Am piele de găină. Mai poetic n-am putut spune dar mi-a dat o emoţie aparte.

    Liked by 2 people

    • Nautilus Says:

      Când scriu din ce văd, emoția e parcă mai bine transmisă, chiar dacă versurile nu sunt pe măsură. Am mai zis asta de n+1 ori… Poate că realitatea nu se pierde în vorbe, ci trăiește în ele, într-un mod pe care nu-l înțelegem. Deși acesta a fost primul rost al vorbelor.

      Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: