Confuzia

Mă duc să-l iau pe Bujorel de la grădi. Se bucură când mă vede, însă, deodată, se bucură și mai tare uitându-se undeva în capătul coridorului întunecos.
-Mami ! Maamiii !!!

Nu era Mami. Era doar o altă mami în blugi și cu breton.
-Mami e la serviciu, nu poate să vină acum, zic eu.
Încercarea mea -fără miez, fără sare și fără piper- de a obține instant un copil calm, matur și resemnat eșuează teribil.
UĂĂĂAAAAA !!! UĂĂĂAAAAAAAAA !!! Lacrimi sincere și multe, de parcă n-au trecut mai bine de patru ani de la naștere.

Am înțeles atunci prioritățile nevestei mele. Niciodată n-am plâns așa când i-am simțit brusc lipsa.

Advertisements

%d bloggers like this: