Naiada

În jurul ei totul exista,
nu punea nimănui condiții.
Puteam să-i spun orice; când voiam
îmi aducea înapoi cuvintele din mare,
proaspete, mirosind suav
a nisip și alge.

Îmi spunea că nu e nevoie
să învăț să înot, asta nu se învață.
Mie mi-era teamă
să fac ceva ce nu învățasem;
mă plimbam pe țărm,
o vedeam jucându-se în valuri.

Cred că eram amândoi copii;
poate a plecat demult
într-un ocean fără țărmuri.
Nimic nu e mai pustiu ca timpul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: