A fost o vreme când singurul rece de pe lume venea din hăul fântânilor.(Acolo atârna -legată în funii- și o oală cu unt.)
Căldura era uscată și înșelătoare, în stare să te veștejească peste zi ca pe un fir de iarbă. Și norii nu slobozeau nicio picătură; toată apa era din adânc. Apă rece, apă mult dorită, sorbită repede, înainte de a o atinge cerul. Apă cu viața ei, curgând cu totul altfel decât mortăciunile lichide care zac azi prin frigidere.
În dogoarea amiezii mi-i imaginam uneori pe zei; vedeam fericiții împărțind apă în căni de tablă enorme.
Al Phagora 
May 30, 2016 at 23:18 |
Aveți harul de a săpa în banalul aparent, până când îl inundați în apă vie. 🙂
LikeLike
May 31, 2016 at 13:50 |
Citând acum un clasic,
”nu mă răsfățati, că iar vă comentez postările” 🙂
LikeLiked by 1 person
May 31, 2016 at 08:22 |
Pe cât de simplu, pe atât de real se trăia pe atunci…
LikeLike
May 31, 2016 at 13:46 |
Era greu. Nu era o alegere, acelea erau condițiile de viață. Plusul de confort aduce firesc și pierderi (de care nu ne dăm seama pe moment; de obicei pierdem lucrurile la care nu suntem atenți, lucrurile pe care le ignorăm).
Dar la confort ar renunța prea puțini. (”Pentru ce să renunț?” ar întreba toți, neidentificând niciun avantaj ”palpabil”.)
Probabil că și ursul din pădure ar prefera să stea tolănit în fotoliu, să mănânce chipsuri și să bea o bere.
LikeLike
June 1, 2016 at 06:39
Absolut de acord.
Mă gândesc şi la cei mulţi care îşi doresc să scape de “nebunia” din oraşe şi dacă-ar putea, s-ar muta acum la ţară dacă-ar avea …. şi aici ar fi o înşiruire de utilităţi şi obiecte. Îşi doresc să mute de fapt oraşul la ţară să păstreze doar liniştea şi aerul curat. Şi eu aş spune la fel, nu neg asta.
LikeLiked by 1 person
May 31, 2016 at 11:10 |
Noi eram foarte încântați fiindcă la țară aveam fântână pe uliță și puteam bea apă direct din căldare. Până când un prieten ne-a întrebat cu o mutră preocupată dacă am testat apa, fiindcă toate fântânile sunt infectate de nuștiuce bacterii. Și uite așa poezia lasă loc științei.
LikeLiked by 1 person
May 31, 2016 at 13:35 |
Uneori beau apa direct din găleată/ciutură nu doar oamenii, ci și caii. Am băut și eu din aceeași găleată cu caii, ce era să fac. Și lapte nefiert, proaspăt muls.
În fond, foarte puțini oameni înțeleg știința; cei mai mulți se bazează pe ea din pură credulitate, nu din alte motive. Dar câți înțeleg poezia?
LikeLike
June 1, 2016 at 07:56 |
Și zeii evoluează odată cu noi. Acum au frigidere, calculatoare și celulare. 🙂
LikeLiked by 1 person