Arta și publicul

Oare ce așteaptă artistul de la public. Mă gândesc că nu aplauze; aplauzele sunt o confirmare, iar confirmările se dau pentru nimic nou pe pământ.
Probabil că artistul și-ar dori să primească în schimbul artei o anume tăcere a publicului. Tăcerea oamenilor și singurătatea lor; arta, ca un ocean, face din oameni insule. Umple golul real dintre ei.

Advertisements

8 Responses to “Arta și publicul”

  1. Cristian Lisandru Says:

    Cred că artistul – la modul ideal vorbind şi propunând o proprie idee, nimic mai mult – nu ar trebui să aştepte nimic de la public. Trebuie să respecte publicul, atât, deşi nici aceasta nu e o regulă. El, un artist fiind, nu-şi poate dori decât să desăvârşească trăirile interioare care îl consumă. Arta – placută privirii, subiect de analiză prelungită pentru cei de pe margine – este, de altfel, un consumator feroce de artişti. La propriu.

    Liked by 3 people

    • Nautilus Says:

      Se poate ca artistul să nu aștepte nimic de la public, dar în acest caz nu cred că își va face arta publică. Oricum va avea în public cel puțin două persoane: el însuși și o persoană fictivă, un spectator generic, un ”altul” (un om de paie, un manechin pus să asiste; în el se ascunde însă de multe ori o prezență interioară a artistului).

      Liked by 3 people

  2. Cristian Lisandru Says:

    Am vrut să spun doar că artistul nu trebuie să presteze artistic cu gândul la public. Publicul vine, încetul cu încetul, se apropie de artistul în care se regăseşte – exceptând publicul snob, publicul care face act de prezență doar pentru a fi vazut în preajma artiştilor. E un proces de durată. Artistul nu trebuie să pună notoritatea (eventuală) pe primul plan. Procesul de creație trebuie să decurgă firesc. Dacă toți artiştii lumii s-ar fi întrebat ce va spune publicul n-am mai fi fost martorii atâtor minuni artistice.
    Mă rog, poate că n-am transmis eu prea bine ideea sau văd ideea de artist cu totul altfel.

    Liked by 4 people

  3. Cristian Lisandru Says:

    Şi, într-adevăr, trebuie să rămână ideea ta de final – arta umple golul dintre oameni. Restul este insignifiant. Doar rezultatul final rămâne peste timp, hrănind suflete.

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Văd arta receptată mai degrabă ca pe o conștientizare a singurătății și golului dintre oameni. O disoluție a turnului Babel, un adevăr care spulberă iluzia. Dincolo de singurătate ”insulele” umane pot să pășească sau nu una spre cealaltă.

      Liked by 2 people

  4. albastru de ... Says:

    … cant intr-o orchestra simfonica si stiu sigur ca niciunul dintre noi nu asteapta apluze… lipsa lor, insa, ne-ar descumpani…. exista un moment, totusi, cu mult mai frumos decat apluzele: acele cateva clipe de tacere de la sfarsitul unei lucrari…

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Aveți o ocupație foarte frumoasă, la distanță de ani-lumină 🙂 de ocupația mea; acum înțeleg mai bine succesiunea imaginilor -desene și fotografii- pe care le postați pe blogul dvs.

      Liked by 1 person

  5. racoltapetru6 Says:

    O tăcere grăitoare, o lacrimă sugestivă, un zâmbet sănătos, în funcție de starea inspirată.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: