Dimineață de mai

(se dedică lui Horațiu al II-lea*, un tip cu totul remarcabil)

 

De dimineață crocodilii încep să pută.
Mă trezesc fără zgomot; ascult. Ce bine,
nu se mai aud vocile.

Ah, vocile din patul metalic, nedeslușite stridențe.
Vocile de la parter, de la etajul zece,
vocile de sub pământ și din cer.

A venit apa caldă.
În cimentul cariat izbesc dușurile,
bice grele din hău.
Poate prind vreun loc,
ies pe coridor, o altă față strâmbă
mușcând din peria de dinți.

E un loc liber, tocmai a ieșit o fată goală din duș;
o privesc cu nespusă lehamite, asta e, am intrat între pereții ruginiți
și apa mă lovește scurt în creștet.

Salut, prietene, ai făcut duș?
Da, răspund.
Și în rest ce mai faci, prietene?
Nimic.
Asta nu se poate, prietene. Logic, nu se poate. Ceva planuri de viață nu ai,
să-mi dai și mie?
Nu, n-am niciunul. Stai liniștit,
cred că o să primim gratis fiecare.
Urât miros crocodilii în dimineața asta, prietene.
Așa e. Se anunță o zi bună. Ar trebui să merg la curs de la zece. Poate mă duc.

Și m-am dus. Era încă răcoare, o zi de mai.
Din tufe și de dincolo de zare
crocodilii râgâiau frumos.

 

__________

*Un coleg de cameră din studenție. Îi spuneam ”Horațiu al II-lea” pentru că și-a întrebat toate iubitele al câtelea bărbat din viața lor este el și toate i-au răspuns că e al doilea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: