Pasărea fără nume

Era o vară nesfârșită. Nu cred că s-a încheiat vreodată, pentru că nu i-am văzut capătul; și poate nu i l-a văzut nimeni. Mă scăldam în iarba uscată a cuprinsului, în soare și gâze. Vântul spulbera praf arzător. Trăiam.
Seara și noaptea se auzeau zgomote stranii; viața ascunsă a câmpului, cea care în arșița zilei s-ar fi topit precum ceara. Ființe care nu se arată, dar strigă de undeva, poate din afara spațiului.

E mult de-atunci și multe s-au șters. De m-aș întoarce într-o vară, poate că nici nu s-ar mai auzi strigătul păsării-fără-nume. Nu i-am văzut niciodată ochii mari, de pasăre.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: