Omul din parc

Seara, în parc, eram doar eu și încă un ins care punea pe fiecare bancă foi de hârtie. Pe câteva le-a lipit cu scoci, în grabă. Se uita din când în când pe alei, probabil pentru a nu fi surprins de vreun gardian public.
Mi-a aruncat și mie o privire supărată. Cam la 40 de ani, roșu la față și destul de gras; sunt sigur că nu-și putea încheia pardesiul, cunosc senzația.
După ce și-a încheiat misiunea, a luat-o la fugă spre ieșire. Îl aștepta o mașină care a demarat în grabă.

Pe foi erau poezii de Eminescu. Mâine e 15 Ianuarie.

Advertisements

5 Responses to “Omul din parc”

  1. Un pitic călător Says:

    Foarte tare! Și frumos!

    Liked by 1 person

  2. Poteci de dor Says:

    Emoţionant!

    Liked by 1 person

  3. anna c. ronescu Says:

    Cred că nu mai e mult până când poezia va deveni „material” subversiv. Poate a devenit deja.

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Poezia pare să fi devenit un bun de larg consum. Se scrie mult, se citește superficial (poate că, dacă ai cititori superficiali, e o bună strategie să scrii mult). Cine mai stă să caute pietre (semi)prețioase -sau chestii subversive- în tonele de balast pe care probabil îl produc și eu?

      Liked by 1 person

  4. Nautilus Says:

    Eminescu la noi e o lebădă printre rațe. Când era mic, a fost probabil rățușca cea urâtă.
    Fie că îl admirăm, fie că îl comentăm critic, tot măcănim. Are o simplitate elegantă care ne e pur și simplu inaccesibilă. Ne bălăcim uneori în aceleași ape ca și el; dar nu întotdeauna.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: