Lupul și iepurașii

Într-o pădure bătrână trăia un lup singuratic, departe de gura lumii și a altor lupi. Hrana lui de bază era constituită din iepurași, foarte numeroși în acele locuri și destul de ușor de prins.
Iepurașii se resemnaseră; dealtfel, învățaseră la școală că suprapopularea duce la dezastre și, dacă animalele de pradă nu ar mânca din când în când un iepuraș, micii hedoniști s-ar înmulți peste măsură.
Lupului îi plăceau mult iepurașii; când prindea câte unul, îl privea îndelung, îl deochea, iar apoi îl mânca.

În general, lupul era o persoană liniștită, calmă și visătoare; însă mai avea o însușire, calitate sau defect, nu știu cum să-i spun: nu suporta ființele încrezute, îngâmfate, arogante sau orice în genul ăsta.
Într-o vreme, prin partea locului se pripășise o vulpe de succes, independentă și asertivă, care a stat multă vreme pe prima pagină a revistelor. Ca vulpe ce era, nu se lăuda niciodată de față cu lupul; însă lupului nu-i plăceau oricum lăudăroșii. Într-o zi, când era la vânătoare de iepuri, vulpea s-a trezit față în față cu lupul; i-a zâmbit dulce, iar lupul a apucat-o de ceafă și a mâncat-o nostalgic, cu gândul la cine știe ce întâmplare de demult.
Din acea zi, pe lup nu l-au mai interesat iepurașii, ci doar ființele care se mândreau cu propriile puteri. În meniul zilnic figurau acum mistreți și cerbi. A dat iama pe la stâne, nu în căutarea oilor, ci a câinilor ciobănești falnici, din a căror piele și-a alcătuit o colecție. În timp, a devenit foarte atletic (pe vremea iepurașilor era supraponderal). A provocat la luptă și a învins alți lupi, renumiți șefi de haită. Iepurașii, fericiți că dispăruse din pădure, citeau isprăvile lui în ziar și se minunau.
Ultima oară, lupul călătorise în Africa, unde a căpăcit un leopard și două hiene. Apoi, plictisit de luptă și de viață, și-a luat un bilet de avion spre Hawaii, pentru o binemeritată odihnă.

Trecuseră câteva luni de la ultimele știri despre lup, iar iepurașii veseli începuseră să-l dea uitării. Era o zi frumoasă de primăvară când s-au trezit din nou cu lupul, față în față. Fuma trabuc; purta o cămașă hawaiiană, ochelari de soare și o ghirlandă de flori pe piept.
-Te-ai întors, lupule? întrebă surprins un iepuraș, fericit de speriat ce era.
Lupul scuipă trabucul și rosti grav:
-Dragilor, trebuie să vă spun ceva, din tot sufletul. De când am plecat de-aici am mâncat multe animale, însă doar din orgoliu și necesitate. Voi, însă, ați fost și sunteți pasiunea mea.

Advertisements

4 Responses to “Lupul și iepurașii”

  1. aladina Says:

    finalul e apoteotic, face toata povestea:)

    Like

  2. Loredana Buciumeanu Says:

    Genial!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: