Progresul

La începutul anului 1990, în orașul meu au sosit mai multe mașini încărcate cu pachete de ”ajutoare” din Europa occidentală. Mai mult decât conservele din pachet m-au uimit atunci șoferii de tir îmbrăcați corect, aproape elegant, respectuoși și educați. În plus, știau să cânte la pian piese clasice. Nu prea semănau cu șoferii noștri. O dată cu aerul de libertate respiram atunci încrederea că asta e direcția în care ne îndreptăm.

Se pare că m-am înșelat drastic. Nu-mi vine să comentez acest subiect. Poate că progresul e o iluzie; există doar perioade de elan colectiv care lasă în urmă ”un zid părăsit / și neisprăvit”, ca în legenda Mănăstirii Argeșului. În țara noastră, în care de-a lungul istoriei nu prea rămâne piatră pe piatră, nu-ți prea vine să îngropi nicio jertfă în ziduri.

Advertisements

4 Responses to “Progresul”

  1. smaranda64 Says:

    Am îngropat prea multe jertfe în ziduri Nautilus. Poate chiar aici este ceva ce nu înțelegem. La ce sunt bune zidurile?

    Like

    • Nautilus Says:

      Le-am îngropat altundeva, nu în ziduri. Românul nu-i dedică niciunui scop constructiv prea mult din ființa lui. Toarnă fundația (”avem un fond bun”), pune câteva cărămizi și abandonează.
      Construcțiile oglindesc universul, lipsa lor și abandonul oglindesc devastarea universului.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: