Cumpărând Crăciunul

(articol scris de un lup moralist)

”Obiceĭu braduluĭ de Crăcĭun e luat de la vechiĭ Germanĭ și e păstrat de ceĭ noĭ pînă astăzĭ. În casa românească n´are ce să caute acest brad de Crăcĭun, că Româniĭ aŭ steaŭa, care se poate împodobi tot așa de frumos și nu se strică degeaba un brad.” (August Scriban, ”Dicționaru limbii românești”, 1939; dexonline.ro)

Nu am crezut că părinții sunt cei care pun cadourile sub brad până când nu mi-au spus ei înșiși asta. A fost o clipă grea, una din marile deziluzii ale vieții mele. E crunt să afli din surse credibile că Moș Crăciun ”nu există”.
Pe vremea aceea știam, de exemplu, că în Africa unii copii mor de foame. Nu mi-am pus niciodată problema de ce Moș Crăciun nu le aduce măcar o pâine. Ori, poate, nu erau cuminți?

Am crezut mereu că Moș Crăciun există; chiar dacă nu el pune cadourile sub brad. Moș Crăciun aduce daruri pe care nu le pot aduce oamenii. De multe ori e greu să le vezi: sunt o cantitate mică, un ingredient tainic venit din supranatural. Dacă îl acoperim cu mulțimea cadourilor omenești pe care ni le facem unii altora, e chiar imposibil să-l vezi și să fii recunoscător.
Desigur, Moș Crăciun nu are puterea de a eradica foametea din Africa și din alte locuri, deși oamenii o au.
El aduce doar daruri; acestea sunt ceva pe deasupra, care nu ține loc de bază. Așa e el; nu are puteri nemărginite, dar e bine că există.

Mi-ar plăcea ca darurile puse de părinți sub brad să fie ceva mai simbolice; mai mult ca un semn al prezenței Moșului, care întregește sărbătoarea. Dar te pui cu această cursă a înarmărilor cu cadouri, această îmbuibare colectivă, fizică și psihică? Nu prea avem ce face. Suntem într-una din acele perioade greu suportabile ale anului pe care le numesc ”cucu” (=curățenie+cumpărături); încercăm să respirăm sub val.
Bradul de Crăciun -despre care e vorba în citatul de mai sus- a intrat de-a binelea în casele românilor și nu se mai pune problema să-l scoată cineva afară. L-a promovat mai ales școala românească, așa cum promovează acum Haloweenul.

Advertisements

6 Responses to “Cumpărând Crăciunul”

  1. smaranda64 Says:

    Cel mai scump cadou ce am reusit sa-l dam copiilor nostrii a fost… coloana vertebrala… desi… nu le va fi usor sa o poarte in lumea asta. In rest… de cand au crescut binisor… nu am mai facut parte din nebunia cu braduti si mosi craciuni comerciali. Am facut bine? OM vedea. 🙂

    Liked by 1 person

  2. Poteci de dor Says:

    Perfect de acord! Şi eu am suferit mult când mi-au confirmat ai mei că ceea ce am auzit pe afară, la joacă, e adevărat legat de cadouri şi de cine le aduce…..
    În rest… da, se pare că facem liste de cumpărături încă din octombrie, să fim siguri că nu ratăm vreo ceafă de porc sau o sticlă de vin.

    Liked by 2 people

  3. Mugur Says:

    Ca pom al Crăciunului, bradul a sosit mai târziu pe la noi, dar bradul are semnificații mult mai adânci, de “pom al vieții” , motiv pentru care îl găsim legat de mai multe obiceiuri, foarte vechi (de pe la daci?).

    În ce privește cadourile de Crăciun, eu sunt adeptul simbolismului lor, așa cum sunt și adeptul cumpătării la masa “festivă”.
    Nu-mi mai amintesc exact contextul în care am aflat că Moșul nu există, dar îmi amintesc foarte bine frenezia cu care încercam să fac rost de câțiva lei, ca să pot aduce și eu cadourile simbolice sub brad.

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      E adevărat că bradul e adânc înrădăcinat în cultura noastră, încă din epoca dacică. Ca ”pom de iarnă” nu pare să fie legat de obiceiurile de Crăciun. Îl întâlnim însă, de exemplu, pe la nunți și înmormântări. La sărbătorile de iarnă apar în schimb crenguțele înflorite de măr (”florile dalbe”).

      Bradul apare totuși în colinde:

      ”Mult se mustră două lemne
      Rouă, riţă, româniţă,
      Unu-i tei şi unu-i bradu’.
      Zice teiul către bradu’:
      Vedea-te-aş de vânt uscatu’
      La mijloc putregăios
      Că nu eşti nici de-un folos.
      Da’ cum nu-s eu de folos?
      Din jâlău mă jeluiesc,
      Icoane mă conuiesc
      Pă la casă mă închină
      Cu colac şi cu lumină.”

      Like

      • Mugur Says:

        Întâi de toate, se pare că sărbătoarea Crăciunului s-a suprapus, cel puțin la noi, peste alte obiceiuri, zise barbare, pentru că se refereau la alți zei sau la alte credințe decât cele creștine. Poate că este vorba de sărbătoarea solstițiului de iarnă? În unele zone, la nașterea unui copil se sădea și un brad, copilul devenind frate bun cu acel brad. Și plugul cu care se merge “la arat” în pragul noului an este împodobit cu un brad.

        Reînvierea naturii este reprezentată de crenguțele de măr, puse în apă cam pe la Sf. Andrei, care dacă înfloresc până la an nou, este semn de belșug în anul ce tocmai începe. La fel cu grâul ce este și el pus la încolțit. Poate că și bradul își avea rolul său în acele obiceiuri străvechi ale solstițiului, de aceea apărând și în colinde, care nu toate au sorginte și conținut creștin 100%.

        Liked by 1 person

      • Nautilus Says:

        Crăciunul s-a suprapus peste tot cu sărbători precreștine ale solstițiului de iarnă. Nu cred că tot ce e precreștin e rău.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: