Hibernatus

Uneori pe inimă iernează un melc
și nu poți să-l dai la o parte.

Și nu vrei să-l dai la o parte în frig
deși ți-ai fi vrut o inimă ușoară,
fremătând doar în valul de sânge.

Iată, porți o bucată de carne străină
unduind în legile-i vagi, neștiute.
Ți-a găsit steaua pulsând sub frunze dospite și vreascuri;
pe pielea inimii e-o pată moale și rece,
ascunsă-n ghioc până primăvara, când melcii învie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: