Ursul

Fiecare grijă de zi cu zi, fiecare amănunt ”de rezolvat” e o termită. Ne devorează încet și metodic, ca pe un arbore. Unii fug departe de mușuroi, în oaze în care se preling melcii.

Ursul, însă, nu fuge de termite și furnici; le mănâncă. Mai mult, merge la sursă, le răstoarnă mușuroiul și clefăie cu deliciu larvele albe, până când viitorul insectelor umblătoare e complet compromis.
Cu prețul câtorva înțepături, ursul jefuiește și stupii albinelor. Nu dă doi bani pe această admirabilă organizare în jurul mătcii, o Magna Mater bâzâitoare. Îi trebuie doar mierea. În urma lui stupul rămâne devastat de hazard, ca în urma căderii unui meteorit.
Uneori se dedulcește la carne, din care consumă însă moderat. Din instinct e un bun nutriționist. După câte o căprioară, postește cu zmeură, afine și rădăcini.

Iarna, asemenea arborilor și ierbii, merge să doarmă un pic. În realitate, ursul e un mare visător, dedicând acestei activități un sezon întreg. Doar duhul lui destrupat s-ar putea atunci să mai bântuie prin păduri, scuturând copacii de zăpadă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: