O zi cu soare

Ce zi obișnuită.

Adâncul se frânge
ca niște foi de hârtie prea vechi.
Le mesteci și simți gustul
foșnitor, risipindu-se în
cerul fluturilor.

O lume superficială, poți
să dai în ea găuri cu pumnul.
Ce-i fără sens
e fără sens și-atât.
Soarele trece prin fiecare gol.

Pe vârful nasului mai am o lacrimă și
nu are unde să cadă. Azi
nu mai e unde.

Advertisements

%d bloggers like this: