La Roma

”Toată blânda frumusețe a Evangheliei nu e decât un îndemn de a părăsi munca, deci cetatea, de a nu mai construi temple, nici ziduri de apărare, de a lupta numai cu inamicii lăuntrici ai sufletului, lăsând să fie pustiit acest pământ nedemn.”


”Faptul că fiecare om avea să se justifice înaintea tribunalului propriei sale conștiințe ”dând Cezarului ce e a Cezarului”, adică numai birul, nu și încrederea, nu și devotamentul, înstrăina omul de cetate și de imperiu.”

(G.M. Cantacuzino, ”Introducere la opera lui Vitruviu”, Ed. Meridiane, 1993)

*

Aceste lucruri nu se vor mai întâmpla. Între timp imperiul a avut vreme să-și studieze inamicul creștin.
Vor fi vremuri în care nici cel mai răzvrătit dintre oameni nu se va înstrăina deloc -în realitate, în esență- de cetate și imperiu. Vremuri în care cetatea va converti în folosul ei constructiv orice energie omenească.

Idolii cetății, aceiași ca în vechime, sunt acum bine ascunși. Nimeni nu-i mai poate arăta ușor cu degetul. ”Normalitatea” emanată de ei e însă ubicuă.

Advertisements

%d bloggers like this: