Fluturele care a fost

M-am întors în treacăt pe pajiștea
de unde a zburat fluturele.
În urma lui, doar lumina
an de an mai tainică, mai tristă.
L-am căutat ca pe un foșnet în frunza
grăitorilor stejari de departe;
mi-e dor de străveziul lui,
primăvara dinaintea
asprelor veri.

Cândva, înnegrit în bătrâneți,
voi trimite pe urmele lui gândacii în hoarde;
nimic nu le scapă, mi-l vor aduce -șah mat-
închis ermetic în propriile aripi.
Îl voi privi, după atât
amar de ani; îl voi lua în palme
și amintirea-i va pieri.
În drumul spre pajiști va zbura
doar un fluture oarecare,
neștiut, neînțeles,
neînțelegându-mă.