Poveste de toamnă

Apăsător
e cerul.
Hai la râu; vântul
azi mușcă a toamnă.

Ce liberă e apa
în zile-ntunecate;
de parcă oceanul și-a întins un braț
până aici, între maluri de piatră.

În undele cenușii poate-ai vrea
să înoți cu peștii și naiadele reci,
să cauți largul ca pe-acel necuprins
zadarnic îmbrățișat de raci cu cleștii.

Aproape seară
și ploaia încă lovește
ochii împăienjeniți,
dinții gurilor deschise strigând
ca peștii, în tăcere.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: