Archive for August, 2015

Pomana

August 18, 2015

Cândva, într-o zi senină de vară, am fost la înmormântarea unui nene.
Mă simțeam un pic vinovat față de el, dar asta e altă poveste. Ceremonia se încheiase, iar viii se îndreptau cu toții spre poarta cimitirului; de o parte și de alta a ei, două femei împărțeau colaci trecătorilor. Toți au primit câte un colac, în afară de mine. Când am ieșit pe poartă, parcă ar fi trecut o umbră; niciuna din cele două femei nu m-a observat, deși am rămas câteva clipe în prag, gândindu-mă că sunt cu adevărat vinovat, de vreme ce sunt singurul care nu ia parte din ofrandă.
Lucrurile, însă, nu s-au încheiat așa. Era cu noi un coleg de-al tatei, un ins în genul unui lider carismatic și reptilian. M-a ajuns din urmă, mi-a pus o mână pe umăr și m-a întors din drum, ca să-mi primesc colacul.
Mănâncă!, mi-a zis.
Ciudat lucru, foarte puțini oameni care primeau colacul mâncau din el chiar atunci.
Am mâncat. Nu îl priveam pe colegul tatei, dar îi simțeam privirea cenușie, de dinozaur. Apoi ne-am dus fiecare la treaba lui.

Advertisements

Alergând prin galerii

August 16, 2015

Demult, pe un drum de seară, stăteam de vorbă cu unul din profesorii mei. Și-a adus aminte atunci de câteva ore agonizante, de o oboseală extremă din viața lui: alergase pe culoarele unui mare muzeu de artă, să vadă cât mai multe tablouri înainte de ora închiderii. Ajunsese să le arunce cel mult o privire; în cele din urmă, nu mai putea să recompună conștient nicio imagine văzută. Știa doar că vede. Cu toate acestea, putea să-și aducă acum aminte toate tablourile, în amănuntele lor.
Arta are o anume violență a expresiei; alergând printre picturi, te zgârii în fiecare tușă, ca în spinii unor trandafiri. Probabil că profesorul avusese dreptate să alerge prin săli și pe coridoarele muzeului; a fost singurul mare muzeu pe care a avut ocazia să-l vadă.

Oameni

August 14, 2015

Din orice civilizație dispărută, cei mai bizari sunt oamenii simpli.

Numărătoarea

August 13, 2015

Cei cu adevărat disprețuiți nu sunt numărați niciodată.

Râul

August 11, 2015

După perdeaua de piatră curge râul,
curg apele printre pietre,
curg pietrele printre ape.
Ce liniștită e neodihna,
zi și noapte sfărâmând clipele,
auzul din tâmpla sărată.

Senin

August 10, 2015

Să nu fugi de fluturi.

Nimic nu rămâne în trecut ca larvă;
și-n zile senine, adesea
ți se lipesc copilărește de tâmplă și freamătă aripi.

De viață

August 4, 2015

Cine nu s-a luptat cu morile de vânt a trăit degeaba.

Vara la țară

August 3, 2015

Mergeam pe culmea dintre văi fără dealuri;
oamenii sunt rari pe-acolo. Mă întrebau,
le spuneam că umblu după ierburi de leac, bătute de vânt.

Era aproape seară când te-am zărit departe,
întindeai rufele pe sfoară; nimic nu le zvântă mai bine
ca soarele din amurg. Atunci, de pe culme
te-am ridicat deodată în brațe; păreai mai ușoară
cu vreo trei kilograme.
Poate că nu te văzusem demult.