Dinozaurul pitic

Mi-ar fi plăcut să mai existe un dinozaur; unul inofensiv, pitic și ierbivor. Când am ieșit în parc, nutream speranța de a-l întâlni acolo.

E o zi întunecoasă, dar cu nimic sumbru în ea. În parcul încă verde, umbrit și plouat ar fi loc pentru un dinozaur pitic și ierbivor. Ar avea ce să mănânce. Mi-am plimbat privirea printre copaci, dar nu l-am văzut; uneori lucrurile pe care le dorești nu se întâmplă, chiar dacă ți se par întru totul posibile.
Nu mi-am pierdut însă speranța; poate în altă zi îl voi întâlni. Dacă aș fi sigur că nu există, m-aș simți -nu știu de ce- foarte singur. Cel puțin azi.