Alergând prin galerii

Demult, pe un drum de seară, stăteam de vorbă cu unul din profesorii mei. Și-a adus aminte atunci de câteva ore agonizante, de o oboseală extremă din viața lui: alergase pe culoarele unui mare muzeu de artă, să vadă cât mai multe tablouri înainte de ora închiderii. Ajunsese să le arunce cel mult o privire; în cele din urmă, nu mai putea să recompună conștient nicio imagine văzută. Știa doar că vede. Cu toate acestea, putea să-și aducă acum aminte toate tablourile, în amănuntele lor.
Arta are o anume violență a expresiei; alergând printre picturi, te zgârii în fiecare tușă, ca în spinii unor trandafiri. Probabil că profesorul avusese dreptate să alerge prin săli și pe coridoarele muzeului; a fost singurul mare muzeu pe care a avut ocazia să-l vadă.

Advertisements

4 Responses to “Alergând prin galerii”

  1. Cartile Giuliei Says:

    Interesant! Eu dacă aș alerga să văd cât mai multe tablouri , nu aș reține detaliile. Aș prefera să văd 10 dar să nu uit imaginea lor niciodată.

    Like

    • Nautilus Says:

      Poate că totuși ați reține detaliile. Ele rămân undeva în amintire; problema este accesul la propria memorie.
      În viața fiecărui om apar câteva tablouri cardinale, care îl urmăresc (uneori cu insistență -cazul meu) de-a lungul anilor.

      Liked by 1 person

  2. samewhiteblue Says:

    și eu aș alerga dintr-un capăt în celălalt, numai că..uneori mă atașez așa tare de-un ,,tablou” încât e imposibil să nu vreau să stau lângă el să-i văd toate punctele.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: