Vara la țară

Mergeam pe culmea dintre văi fără dealuri;
oamenii sunt rari pe-acolo. Mă întrebau,
le spuneam că umblu după ierburi de leac, bătute de vânt.

Era aproape seară când te-am zărit departe,
întindeai rufele pe sfoară; nimic nu le zvântă mai bine
ca soarele din amurg. Atunci, de pe culme
te-am ridicat deodată în brațe; păreai mai ușoară
cu vreo trei kilograme.
Poate că nu te văzusem demult.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: