Archive for July, 2015

Clipirea

July 15, 2015

Gura peștelui stătea să mă înghită;
dar s-a prelins încet,
ca mierea dintr-o lingură.

Am vrut să plec apoi, dar
nu mă mai vedeam nicăieri,
nici nu mă simțeam în carne și oase;
și totuși clipeam din pleoape.

Advertisements

Anticaniculară (2)

July 15, 2015

Băiatul cu pizza

July 15, 2015

Are peste 40 de ani și un aer amabil, dar serios. Ar putea să fie funcționar sau profesor; unul cu un fizic atletic. De obicei urcă cu liftul și coboară pe scări. Dă întotdeauna restul exact. Lângă sos sau ketchup, pe cutia de pizza, stă chitanța.

Cam așa arată aproape toți băieții cu pizza care mi-au bătut la ușă.

Gura vacii

July 14, 2015

Poate că firul de iarbă ar fi vrut ca în ultima clipă
să-i crească spini sau otrăvuri,
ori vântul să îl smulgă ușor din rădăcini.
Știu, unii ar spune
că firul de iarbă nu are dorințe, temeri, păreri de rău;
însă cu nimic mai mult nu am nici eu
în gura blândă a vacii.

Respirații

July 11, 2015

Cât de mult seamănă un delfin cu un pește; și totuși poți să-ți dai seama ușor cât de diferiți sunt dacă te uiți la felul în care ei respiră.
Doi oameni, doi scriitori de exemplu, se pot exprima înșelător de similar. Diferența dintre ei nu e dată atât de exprimare, cât de pauzele dintre exprimări, de momentele de respiro. Pe noi, cei din afară, acestea ne interesează prea puțin; pentru ei, însă, sunt foarte importante, intrând în definiția propriei ființe.

Noaptea pe câmpul orașului

July 10, 2015

Al doilea lătrat e mai lung
dar parcă încape în primul
ca o deslușire
ca o pierdere

Cine nu plutește în liniște o sparge deodată și latră
apoi din ce în ce mai prelung
pare că lătratul
a fost dintotdeauna liniște

Cumpărătorii de cărți

July 9, 2015

Faptul că unii oameni citesc în întregime o carte care nu le place se încadrează pe undeva între firesc și lăudabil. În general, ar trebui probabil să ne învingem antipatiile; să luăm aminte la modul în care o corabie cu pânze poate să avanseze împotriva vântului.

Nu știu ce să cred însă despre acei ce cumpără o carte care nu neapărat le place. Chiar așa, până la urmă de ce cumpărați cărți, oameni buni? S-au închis oare bibliotecile publice? Ministerul Culturii -care, cel puțin la noi, e separată de Educație (cam la fel de logic și Sportul de Sănătate)- va primi, se spune, 1% din PIB. Dacă editurile și librăriile se îmbogățesc cumva, o fac pe spinarea săracilor, pentru că majoritatea oamenilor care cumpără cărți nu o duc prea bine cu finanțele.

Pe vremuri cumpăram o carte dacă mi se părea bună și nu prea scumpă. Acum o cumpăr doar dacă sunt absolut determinat să o citesc începând din următoarele trei zile. Dacă nu am timp decât din a patra zi, nu o mai cumpăr. Dacă e vorba de un autor care îmi e încă necunoscut, e necesar să pot răsfoi cartea, să o pot deschide acolo unde se deschide, dar și la anumite numere de pagină. Uneori decid să o cumpăr (și atunci va avea parte de un cititor devotat), alteori să o împrumut de la bibliotecă (mai ales în cazul în care mi se pare valoroasă și antipatică). Acest împrumut survine practic, însă, destul de rar: pentru a fi un client fidel al bibliotecii trebuie să fii o făptură peste măsură de socială; părerea mea.

Anticaniculară

July 8, 2015

”Văzduhul trage o sanie pe drum,
Privesc pe geam, e linişte şi ninge…”

Plecări și întoarceri

July 7, 2015

Când te întorci într-un loc din care ai plecat, să nu te aștepți să fii primit cu prietenie. Dimpotrivă, îi poți găsi încuibați pe cei care nu puteau locui acolo din cauza ta, a prezenței tale păzitoare; ființe cu trup și fără trup. Te vei întoarce într-un loc în cel mai bun caz pustiu, dar mai degrabă străin și ostil.

Ca și când ai fi fost șters cu buretele de pe o tablă; tu însuți te-ai șters, când ai plecat și ai luat cu tine amintirile. Întorcându-te în locul pe care l-ai lăsat în urmă, vei înțelege mai bine ca niciodată că ai fost. Și umbli singur pe drumul înapoi spre casa ta de-acum, fără speranță și poate fără gânduri. Poate undeva, pe un colț de bancă, mai dai de un vechi prieten cu care să stai de vorbă două clipe și să înțelegi că încă ești.

Periferii

July 6, 2015

Dacă îmi apropii corpul de coaste simt neliniștea,
oameni de la alt capăt al pământului suferind de-atât de departe
încât durerea ajunge un condiment în atomii aerului.

Și parcă blocul de după fereastră s-a prăbușit pe jumătate,
peste lanul de porumb pe care nimeni nu-l mai culege;
atât de mult au muncit oamenii din oraș pentru el,
pentru această simetrie ca un capăt al minții.

Înțeleg de ce lumea se termină chiar aici în vecini;
frumos la urma urmei.
Poate e vremea de o plimbare de seară, ceva nou,
poate mă mușcă din iarbă o șopârlă,
ori calc într-un cui sau sârmă ghimpată.