Trenul din gara părăsită

Controlorul de tren ceruse biletele tuturor călătorilor, dintr-un capăt al trenului în celălalt. Totul era în regulă. I-a venit apoi ideea să se autocontroleze; ce să vezi, nu avea bilet. A răscolit toate buzunarele. Nimic. ”Tocmai eu” își spuse el cu amărăciune și își tăie o chitanță. ”La următoarea stație trebuie să cobor, legea-i lege”.
Înainte de a coborî, însă, și-a adus aminte că nu i-a cerut nici mecanicului biletul. Asta a fost mai greu; a trebuit să se cațere pe exteriorul locomotivei hidraulice în mers și să intre pe fereastră. Nici mecanicul nu avea bilet; a înțeles și el situația. Când trenul a oprit în stație, amândoi s-au dat jos, conform legii.

Era o gară aproape părăsită, una din acelea din care nu poți să-ți cumperi bilet. Fără mecanicul de locomotivă, trenul a rămas pe loc. Întreprinzători, călătorii au coborât până la urmă din tren și și-au găsit alte mijloace de transport spre destinații. Mecanicul și controlorul, însă, nu puteau să părăsească trenul. Au rămas lângă el. În timp, pereții vagoanelor au căzut; vegetația a crescut înăuntrul trenului, ca și pe șine. Controlorul și mecanicul stau încă pe banca de pe peron. Din când în când, prin gară mai trece câte un tren, însă nu oprește acolo niciodată.

Advertisements

9 Responses to “Trenul din gara părăsită”

  1. samewhiteblue Says:

    Mi-ai adus aminte de ,,Viața pe un peron”.
    Parcă trenul acesta este viața, mecanicul inima, iar controlorul mintea…

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Comparația cu viața, mintea și inima este frumoasă, însă vă aparține 🙂

      În ”Viața pe un peron” naufragiații din gară sunt pasageri care coboară de bună voie din tren. Aici coboară chiar conducătorii trenului -controlorul și mecanicul-, constrânși de lege. Ei rămân în gară nu pentru că nu au unde să meargă, ci ca să păzească trenul.

      Astfel mersul lucrurilor rămâne blocat în paradox. Noi probabil trăim în lumea paralelă în care trenul merge și trece prin gara părăsită fără să oprească. Dar suntem și noi blocați pe undeva.

      Liked by 1 person

      • samewhiteblue Says:

        Am înțeles nuanțele textului, sau așa cred…sunt puternice, frapante, cu un tâlc aparte. Nu am vrut să jicnesc or să diminuez însemntatea scrierii prin comparația mea; asta mi-a trezit în gând. E diferit complet de ,,Viața pe un peron”, dar, din nou, mi-am amintit de senzația aceea de pierdere.
        P.S. Am doar 22 de ani, fără persoana a II – a plural 🙂

        Like

      • Nautilus Says:

        Chiar dacă la viața mea am strigat și ”Trăiască Ceaușescu!”, probabil că îmi veți permite să folosesc uneori pluralul de politețe. Mie personal mi se pare mai firesc.

        Like

  2. anna c. ronescu Says:

    O poveste plină de tâlc și de un tragi-comic cehovian.
    (Utopia s-a declanșat de la „totul era în regulă”. Ce naiba, nici un blatist?!) 🙂

    Like

  3. dumitruichim Says:

    ” Ce naiba, nici un blatist?!) 🙂 ”

    Bravo, m-ați făcut să râd cu poftă! 🙂

    Like

  4. dumitruichim Says:

    La Nautilus știu că voi găsi ceva cu…sâmbure! Ce să mai comentez?
    Niciodată nu m-a dezamăgit…and I paid my attention! 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: