Două întâmplări

Ca să vă dați seama cum arată uneori autorul acestor rânduri, într-o seară un tip a crezut că eu sunt șoferul de autobuz (pe locală). M-am amuzat. Acasă, în oglindă, aveam o privire ciudată.

În dimineața următoare, la serviciu, am început să fluier. Pentru mine, acesta e un fapt uimitor; eu, de obicei, nu pot să fluier, oricât m-aș strădui. E un handicap de-al meu. Ei bine, am fluierat în toată legea piesa ”Kokomo” a formației The Beach Boys. Eram singur, cu fereastra deschisă și nu-mi venea să cred. Altceva n-am putut să fluier; doar Kokomo, toată dimineața. După aceea n-am mai reușit să fluier. Nu mi-am pus mari probleme; în dimineața următoare am fluierat iar Kokomo, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Pe urmă n-am mai putut, după cum nu pot nici acum.
Într-un anume fel, aștept cu încredere ziua de mâine.

Advertisements

5 Responses to “Două întâmplări”

  1. samewhiteblue Says:

    Oare cum sună fluierată? Căci eu știu să fluier, câtuși de puțin, și nu-mi iese 🙂

    Like

  2. anna c. ronescu Says:

    Eu cred că există o legătură între cele două întâmplări dată de explicația din paranteză (pe locală). Sunt tare curioasă ce melodie ați fi fluierat dacă erați confundat cu un șofer de autocar?! 🙂
    (uitasem să scriu un cuvânt în propoziția de mai sus, bine că am citit înainte de enter)

    Like

  3. Mél@nie Says:

    ah, “baietii de (la) plaja”… 🙂 am mers pe urmele lor în Florida… 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: